Procesul pentru cele 12 hectare din IOR: doi ani de proceduri, suspendări și excepții

De la acțiunea introdusă de Grupul de Inițiativă Civică IOR-Titan în 2024 până la ultimul termen din 23 iunie 2026, procesul prin care comunitatea cere anularea retrocedării celor aproape 12 hectare din Parcul IOR a fost marcat mai ales de obstacole procedurale. Instanța nu a decis încă dacă actele de retrocedare din 2005 sunt nule. În paralel, terenul pentru care se poartă procesul a fost defrișat aproape în totalitate.

Cele aproape 12 hectare din partea de est a Parcului Alexandru Ioan Cuza, cunoscut drept IOR, au ajuns în proprietate privată în 2005, prin două dispoziții semnate de primarul general de atunci, Adriean Videanu. De aproape două decenii, suprafața este subiectul unei dispute juridice și politice, iar în ultimii ani a devenit și scena unei confruntări între proprietari, autorități și locuitorii care încearcă să păstreze terenul ca spațiu verde.

În 2024, după ce Primăria Sectorului 3 pierduse procesul prin care încercase să recupereze terenul, Grupul de Inițiativă Civică IOR-Titan a deschis o nouă acțiune, cu o construcție juridică diferită: cere constatarea nulității absolute a dispozițiilor de retrocedare din 18 mai 2005.

La 19 august 2026, procesul este încă în faza procedurală. Nu există o hotărâre asupra fondului.

De ce a fost nevoie de un nou proces

Istoria actualului dosar începe, de fapt, cu un eșec judiciar mai vechi.

În 2012, Primăria Sectorului 3 a început demersurile în instanță pentru recuperarea terenului. În 2019, administrația locală a obținut o primă victorie: instanța a constatat nulitatea actului de retrocedare.

Decizia nu a rămas însă definitivă. Primăria Capitalei (cu Gabriela Firea ca Primar General) și proprietarul au contestat-o, iar litigiul a ajuns în cele din urmă la Înalta Curte de Casație și Justiție.

La 20 octombrie 2022, ÎCCJ a respins definitiv recursul Primăriei Sectorului 3. Problema esențială nu a fost tranșată în sensul în care spera administrația locală: instanța a considerat că Sectorul 3 nu avea calitatea necesară pentru a cere anularea dispoziției, deoarece nu era proprietarul sau administratorul terenului la momentul retrocedării.

La acel moment, HotNews.ro relata că Primăria Sectorului 3 pierduse definitiv litigiul după ce instanțele au considerat că administrația nu demonstrase suficient că pe teren fuseseră făcute amenajări specifice unui parc.

Cu alte cuvinte, pierderea procesului nu a echivalat cu o hotărâre judecătorească prin care instanța să fi stabilit că retrocedarea din 2005 a fost legală în toate privințele. A fost, în esență, o problemă de calitate procesuală.

Acest aspect a devenit important pentru demersurile ulterioare.

În 2023, prefectul Bucureștiului, Rareș Hopincă, a anunțat că Prefectura va ataca la rândul său cele două dispoziții de retrocedare, susținând existența unor „elemente vădite de ilegalitate”.

În acest context apare și demersul societății civile.

2024: GIC IOR-Titan deschide propria acțiune

În luna mai 2024, Grupul de Inițiativă Civică IOR-Titan a introdus acțiunea prin care cere anularea dispozițiilor de retrocedare emise în 2005.

Argumentul de fond al grupului este că terenul retrocedat era în domeniul public al Statului.

Este important de menționat: GIC IOR-Titan nu încearcă pur și simplu să reia procesul pierdut de Primăria Sectorului 3, ci susține că există motive pentru constatarea nulității absolute a actelor administrative care au stat la baza retrocedării.

Prima încercare procedurală nu a mers însă până la judecarea fondului.

Acțiunea a fost înregistrată în dosarul 14697/3/2024, dar Tribunalul București a dispus anularea cererii din cauza că un document transmis de asociație nu a ajuns la timp la instanță.

Procesul a trebuit astfel reluat.

2024–2025: procesul se blochează după decesul Mariei Cocoru

După reintroducerea acțiunii, procesul a întâmpinat un obstacol major: moartea Mariei Cocoru, persoana care figura ca beneficiară a retrocedării.

În urma decesului, procedura a fost suspendată până la clarificarea succesiunii și identificarea persoanei care trebuia introdusă în proces.

A rezultat astfel o perioadă de aproximativ un an în care dosarul nu a putut avansa spre analiza propriu-zisă a cererii.

27 ianuarie 2026: procesul este repus pe rol

La 27 ianuarie 2026, Tribunalul București a avut primul termen important după această perioadă de blocaj.

GIC IOR-Titan a solicitat continuarea judecății, după introducerea moștenitorului în cauză.

Apărarea lui Petre Băjenaru a contestat însă reluarea procedurii și a ridicat mai multe obiecții privind modul în care fusese făcută procedura succesorală și documentele depuse la dosar.

Instanța a respins aceste argumente și a dispus continuarea procesului.

A urmat imediat o nouă cerere: recuzarea judecătorului.

Apărarea a susținut că magistratul nu ar fi imparțial. Cererea a dus la o nouă amânare, pentru ca instanța să decidă dacă judecătorul poate rămâne în dosar.

Din perspectiva cronologiei, acesta este primul moment în care se vede foarte clar problema care va marca întregul an 2026: dosarul este readus în instanță, dar înainte ca judecătorul să ajungă la fond apar noi chestiuni procedurale.

6 februarie 2026: recuzarea este respinsă

Cererea de recuzare a fost respinsă.

Prin urmare, judecătorul a putut continua instrumentarea cauzei.

Pentru GIC IOR-Titan, acesta a fost un pas înainte: după suspendarea determinată de decesul Mariei Cocoru și după disputa privind succesiunea, dosarul putea continua în fața aceluiași complet.

Dar partea adversă a continuat să invoce alte probleme juridice.

Aprilie 2026: apare miza de 900.000 de euro

Una dintre cele mai importante confruntări procedurale a avut loc în aprilie.

Avocații lui Petre Băjenaru au solicitat obligarea GIC IOR-Titan la plata unei taxe judiciare de timbru de aproximativ 900.000 de euro.

În același timp, apărarea a invocat și autoritatea de lucru judecat, argumentând că litigiul privind terenul fusese deja tranșat în procesele anterioare.

Pentru grupul civic, cele două argumente erau esențiale pentru că, dacă ar fi fost acceptate, ar fi putut împiedica practic continuarea procesului înainte de analiza fondului.

Spre finalul lunii aprilie 2026, tribunalul a respins excepțiile. Era, astfel, un moment în care dosarul părea să fi depășit cele mai importante obstacole preliminare.

Numai că nu pentru mult timp.

Mai 2026: cerere de strămutare

În luna mai moștenitorul zonei retrocedate din Parcul IOR depune o cerere prin care solicita strămutarea de la Tribunalul București (TMB) a dosarului inițiat de Asociația noastră. Solicitarea lui a fost respinsă de instanță în luna iunie.

23 iunie 2026: o nouă problemă procedurală

La termenul din 23 iunie, Tribunalul București a constatat o problemă privind repartizarea dosarului.

Instanța a considerat că dosarul introdus în 2024 ar fi trebuit să ajungă la completul care analizase cererea anterioară formulată de aceeași asociație pe aceeași speță.

Consecința: dosarul a fost trimis către acel complet.

Practic, ceea ce părea să fie momentul în care instanța urma să se apropie de fond a devenit o nouă etapă procedurală.

Nu s-a decis dacă retrocedarea este legală sau ilegală.

Nu s-a decis nici dacă cele 12 hectare trebuie să revină în proprietatea primăriei.

Nu există încă o hotărâre pe fond.

Între timp, parcul a dispărut

Ironia procesului este că, în timp ce instanța discută dacă terenul avea sau nu caracterul juridic al unui parc, ceea ce exista fizic pe teren în 2005 a dispărut aproape complet.

În ultimii ani, suprafața a fost afectată de incendii repetate și de tăieri de arbori. În ianuarie 2026, Snoop.ro relata că zona era aproape complet defrișată și estima, pe baza informațiilor existente, circa 1.500 de arbori tăiați.

În iulie 2024, un incendiu a afectat aproximativ 700 de metri pătrați în zona retrocedată, potrivit relatărilor de presă bazate inclusiv pe imaginile publicate de Grupul de Inițiativă Civică IOR-Titan.

Ce s-a întâmplat până acum, într-o singură cronologie

Ce urmează?

În acest moment, întrebarea esențială este dacă dispozițiile administrative prin care terenul a fost retrocedat pot fi declarate nule, pe baza argumentelor și probelor aduse în actualul proces.

Pentru GIC IOR-Titan, miza este readucerea terenului în proprietatea primăriei și păstrarea lui ca parc.

Pentru partea care apără drepturile rezultate din retrocedare, miza este menținerea situației juridice existente și respingerea acțiunii.

Iar pentru instanță, problema se va reduce în cele din urmă la probe și la interpretarea legislației aplicabile în 2005.

Până atunci însă, după mai bine de doi ani de la introducerea acțiunii GIC, procesul nu a ajuns încă la o hotărâre asupra fondului.

Iar terenul pentru care se poartă lupta nu mai arată astăzi ca terenul pe care instanțele trebuie să-l evalueze din punct de vedere istoric.